Pierde traducția rapidă în greutate. ,,Cultura e finalitatea tuturor societăților” (E. Lovinescu)

Un comentariu Argument Ancheta revistei Vatra consacrată fenomenului cultural complex al traducerii îşi propune să abordeze câteva aspecte importante, de la traducerea percepută ca rescriere, la posibilităţile şi şansele unei traduceri literare reuşite, la condiţia traducătorului sau la receptarea activităţii de traducere, până la aporiile şi impasurile pe care le presupune traducerea sau la statutul traductologiei ca ştiinţă a transpunerii unei opere literare dintr-o limbă în alta.

Ce este, de altfel — ne întrebăm — traducerea? Este o ştiinţă, în care subzistă şi o doză de artă rafinată a translaţiei literaritărţii dintr-un context lingvistic, istoric, social în altul? Cum se legitimează traducerea, ca intermediar al echivalenţelor culturale, într-o lume a globalizării şi multiculturalismului? Există afinităţi între traducători şi cărţile traduse? Sunt, mai mult sau mai puţin pierde traducția rapidă în greutate, cazurile de traducători îndrăgostiţi de scriitura autorilor traduşi?

Sunt doar câteva întrebări, la care se adaugă şi altele, desigur. În România există, în momentul de faţă, nuclee de traducători în jurul unor edituri Humanitas, Polirom, Paralela 45, Rao etc. Au acestea capacitatea de a forma tineri traducători, de a modela şi experimenta instrumente adecvate de traducere?

Cum s-ar putea pierde traducția rapidă în greutate traducerea? Este ea afecţiune faţă de cartea tradusă, e o aventură a glisării dintr-o literatură în alta, e magia găsirii echivalenţei spirituale fericite?

Ce este traducerea?

Ştefan cel Mare nr.

Este profesie, vocaţie, hobby, sau puţin din toate acestea? Ce probleme ridică, pentru traducător, limba-sursă, dincolo de cele dificultăţile lingvistice, sau denotative? Există obstacole în calea unei traduceri reuşite, obstacole de ordin conotativ, sau care derivă din contextul socio-cultural şi istoric distinct? Aventura traducerii este, în fond, aventura formelor literare care îşi caută noi veşminte lexicale, în evoluţia lor neîncetată în labirintul literaturii.

Ce sentimente are, oare, traducătorul, atunci când începe să traducă o carte, întorcând fiecare cuvânt, fiecare enunţ pe toate părţile, încercând să traducă ceea ce pare, la o primă vedere, intraductibil? Dar ce este, de fapt, intraductibil? Una dintre cele mai importante şi mai dificile probleme ale traducerii este cea a aspectului său unitar din unghiul limbii, al stilului şi al tonalităţii ireductibile.

Cum se poate rezolva o astfel de problemă? Prin omogenitate, prin unitate estetică a traducerii, cum crede Mounin? Din această perspectivă, traducerea este o cale de acces la Celălalt, un vehicul de sens şi pierde traducția rapidă în greutate estetică dintr-o limbă în alta, legitimând o şansă posibilă de sincronizare cu universalitatea. Ce se pierde şi ce se câştigă printr-o traducere? Poate o traducere să transpună cu fidelitate haloul stilistic al textului din limba-sursă? Poate ea să câştige alte sensuri, să achiziţioneze alte nuanţe semantice sau estetice în afară de cele din limba-sursă?

Care este statutul traducătorului? Ce este, de fapt, el? Cu speranţa că dosarul revistei Vatra despre traducere aduce puncte de vedere, accente şi nuanţări inedite, necesare, ne exprimăm încrederea că demersul nostru va avea un ecou cât mai mare în rândul traducătorilor români de astăzi. Colaboratorilor noştri care au răspuns provocării şi întrebărilor noastre, le mulţumim şi îi asigurăm, totodată, de întreaga noastră preţuire.

Când aţi început să traduceţi? Mergeam cu ea și la munte, ascunsă sub cămașă, pe vremea când mă perfecționam în meseria de călcător de fân pe claie. Uneori tata mă împungea cu un colț al furcii când îmi arunca sus pala de fân, căci eu mă învârteam în jurul parului tot rumegând sensul vreunui cuvânt și nu prea eram atent la mișcările lui.

Eliad — traducţie "En faisant une inversion littérale de la traduction roumaine, nous laissons M-r de la Lamartine juger la quelle de ces deux languesétait la plus capable d'exprimer sa pensée, lorsqu'il entonna le chant du Désespoir Cred că cea mai înţeleaptă limbă este limba care agiută pe om a-şi tălmăci gândul într-un chip ca toţi ascultătorii să-l poată înţelege.

Nu-mi venea să cred. Cum să folosești în limba franceză, îmi ziceam eu, echivalentul unui regionalism de pe la noi?!

Nu mai țin minte cum am rezolvat problema; abia mult mai târziu am înțeles că terminologia acelor rafinați poeți moștenise protocolul poeziei trubadurești căreia i se adăuga concepția serafică petrarchistă care diviniza femeia, totul fiind puternic determinat de simboluri de pildă roza însemna vârsta tinereții sau deplina înflorire a frumuseții etc. Eram mereu intrigat să văd că nu se potriveau măsurile, nu rezulta melodia, bașca rimele, iar problema lor mi se părea imposibil de depășit.

Am învățat abia mai târziu să chinuiesc cuvintele, să le comasez, să le prescurtez bombardându-se cu liniuțe de unire sau cu virgulițe apostrofice, dar asta m-a făcut mai degrabă să evit ulterior metodele de schingiuire, pe care eu nu le aplic acum mai deloc, adică prefer cuvintele întregi și sensurile bine etalate, iar dacă rimele nu sunt generoase, mai bine le evit. De fiecare dată motivul traducerii venea din faptul că textul… rezista la traducerea mea. Nu prea se lăsa îmblânzit. Se declanșase deja scandalul după ce în primul număr noi publicaserăm acel text din Heidegger.

Nu știu ce anume era prevăzut să apară pe paginile din mijloc în numărul al doilea, probabil un alt text filozofic, dar nu de Marx. Cert este că tovarășii de la UASCR pierde traducția rapidă în greutate scos ceea ce se afla în cele două pagini și nu știam cu ce să le înlocuim în răstimp de 24 de ore. Eu în acea vreme citeam în franceză minunatul poem roman în proză Hyperion al lui Hölderlin, într-o ediție probabil prescurtată, și mă încânta tonul acelei proze de călătorie prin Grecia, precum și delicatețea profilului personajului feminin numit Diotima, fără să știu că se ascundea îndărătul numelui chiar amorul ilicit al poetului, cu toată acea exaltare imnică în general.

Așa că, fără să stau prea mult pe gânduri, m-am angajat să umplu eu cele două pagini ale revistei, cam douăzeci de pagini dactilografiate, în răstimp de o zi și ceva. Iar pentru controlul științific Peter Motzan s-a oferit să verifice în germană traducerea mea, ștergând astfel și măgăria de principiu pe care o concepusem eu, adică să traduc prin intermediul unei traduceri ceea ce m-am străduit să nu mai fac niciodată după aceea, cu două sau trei excepții pe care le-am anunțat de fiecare dată, de pildă un ciclu recent tradus din Tranströmer prin traducerea franceză, căci nu am rezistat tentației de a avea propriile mele traduceri din marele suedez.

În cazul lui Hölderlin greutatea abia începea.

Traducerea mi-a luat mai mult de două zile, am învățat în această situație de urgență cât de greu e să stăpânești un text, de la sensurile semantice la muzicalitate, dacă se poate și respectând o anumită atmosferă, un stil. Se pare că nu a fost o catastrofă, din moment ce prietenul meu Peter a modificat doar în foarte puține locuri.

Ce este o transfină competentă. Cum de a transfix paginile Materialul Perelinkovka și optimizarea aprofundată. Cum de a transfix paginile Transferul intern face obiectul unor dispute constante. Unii experți susțin că construirea structurii corecte a site-ului și distribuția ponderii legăturilor interne este o misiune extrem de importantă, alții sunt încrezători că acesta este un moment inutil de cheltuieli.

La mulți ani după aceea am recitit însă traducerea, dar am fost dezamăgit pe alocuri. Textul ar fi avut nevoie să se mai așeze, să îl iau din nou la rost. Dar pe atunci nu știam ce știu astăzi. Este ştiinţă, este artă, e scriere sau rescriere?

Mi-ar fi plăcut să am un dascăl cu care să interpretăm un semestru întreg texte din Sfântul Augustin, să zicem, dar pe la noi nu exista acea practică, cu excepția orelor de latină din liceu, unde mama minunatului Virgil Stanciu, de la Cluj, eminent traducător din limba engleză, făcea cu noi traduceri și interpretări pe Tristele ovidiene.

A fost o scurtă perioadă iar noi, elevii de atunci, eram mai degrabă niște imbecili, deci numai târziu am înțeles eu cu ce unelte subtile încerca arzătoare de grăsime care sunt sigure în timp ce alăptează mă înzestreze minunata mea profesoară.

A trebuit să descopăr în continuare pe cont propriu ce va să zică o traducere convenabilă, onestă, dacă se poate chiar suplă, bogată, și fidelă în spiritul originalului, nu o simplă o juxtă. Evident să se cuvine să-ți personalizezi înțelegerea textului, să-l faci al tău îmbibându-te de el, și apoi să încerci să-l uiți pentru a-i da șansa să se nască efectiv în limba ta, ca text viu al tău, nefiind al tău… Vorbesc despre dificile texte literare sau filosofice, nu mă refer la traducerea industrială, care are propriile rigori, dar altele.

Uneori trebuie să începi pur și simplu așteptând.

• Traducere, traducători, traductologie |
• Pierde greutatea gov
• (PDF) Dictionar Psihologie Larousse1 | Catherine Dumitru - calivitadoviro.ro
• Элли, не забудь, - быстро шепнул ей отец в уголке комнаты, - пусть октопауки действительно миролюбивы, но мы не сумеем остановить войну, если не убедим Накамуру в том, что он не сумеет выиграть вооруженный конфликт с .
• Alecu Russo: Cugetări

Era destul de simplu: innominabilul, căci noi putem să recurgem și la caracterul sintetic al limbii antice din care ne tragem. Între timp romanul a dsm pierderea în greutate tradus de altcineva, cu un titlu perifrastic, evident. Deci cred că am renunțat să traduc restul, care se anunță de o complexitate că ți se zbârlește părul; dar aceeași complexitate te provoacă și îți promite stări de extaz… pierde traducția rapidă în greutate Am avut recent o revelație similară într-o dilemă ce mă chinuia din studenție De ce exclamă Lautréamont: Je te salue, vieil, océan!

Cred că am să purced cândva la traducerea marelui scelerat, prost tradus de Tașcu Gheorghiu și bine hăcuit de cenzura comunistă din patria mea. Este o muncă ce te solicită, ai nevoie de toată vigilența trează, de suplețe pe câmpul neuronilor, de inspirație…Traducerea oricărui text substanțial presupune să reușești să treci dincolo de oglindă, unde să întrevezi și legăturile de pe dosul tramei.

Apoi trebuie pierde traducția rapidă în greutate te ferești de calcul lingvistic, care îți poate juca feste, mai cu seamă dacă traduci din limbile ce au dat deja diferite cantități de neologisme limbii române, iar drumul împrumuturilor fiind deschis, traducătorul ne experimentat poate fi tentat să aducă alte neologisme acolo unde nu are deloc nevoie, adică să adapteze cu minime eforturi termenul deja fabricat în textul original. Un bun traducător trebuie să fie nu doar un soi de dicționar ambulant de zona hr pentru pierderea în greutate, dar mai cu seamă un hermeneut care situează contextul adecvat al unui fragment de text, procedând aproape în permanență la rapidul experiment mental de a situa echivalentul în contexte lingvistice diferite, tocmai ca să-și dea seama care este varianta justă din mai multe aparent acceptabile.

Când traduci poezie, dar și când traduci proză mai cu seamă din limbi precum franceza, unde topica este strictă iar concordanța timpilor asigură exactitatea exprimării, poate în detrimentul vacuității metaforice, trebuie să știi să mânuiești cu subtilitate topica în limba română, de obicei îndepărtându-te de topica originalului, dar revenind la tonul just care este în limba ta.

Frazarea în limba română dă impresia că ne putem dispensa și de concordanța timpilor și de alte restricții de topică.

Dictionar Psihologie Larousse1

Și nu e adevărat. Eu o spun din propria mea experiență, știu că există studii sintactice pe această temă dar nu le-am consultat. Mă bizui pe un simț probabil dobândit prin frecventarea textelor în mai multe limbi, mai toate neo-romanice. Cel mai mult mă enervează anacolutul dezinvolt al unora care folosesc acordurile după ureche, acroșând un complement pe care-l fac în mod abuziv subiectul unei subordonate, în fraze ceva mai elaborate.

Traducere, traducători, traductologie

Eu ajung chiar să exagerez, numai ca să nu las loc vreunei ambiguități involuntare, adică mă surprind repetând subiectul ca să se înțeleagă bine cine ce face în propoziția simplă.

Cred că cititorul român a fost abuzat de anacolut, și continuă să ingurgiteze, iar apoi la rândul său să producă, enunțuri aproximative, unde uită complet cu ce subiect a început fraza.

• Calaméo - SFÂNTUL MUCENIC TRIFON
• Cantareata adele a slabit
• Много лет назад, прежде чем авантюрист-биолог сумел обнаружить, каким образом можно изменить пол октопаука на противоположный, отпрысков могла производить только царица.

Eu îmi amintesc cu drag de profesorul nostru de la Filologia clujeană, domnul Drașoveanu, care imediat ce intra la curs scria mare pe tablă: Calul fuge. Dar și un text filosofic îți dă mult de lucru. În toate cazurile trebuie să te situezi la înălțimea lor, începând prin a înțelege miza, pariul estetic, care le justifică existența.

Adică motivația profundă a autorului care s-a chinuit să compună acel text și s-a decis, probabil după multe ezitări, modificări, reveniri, dar și dubii, să îl facă public. Chiar și un text ratat are la origine o motivație, poate insuficient definită chiar în mintea autorului.

SFÂNTUL MUCENIC TRIFON

Traducătorul trebuie cel puțin să adulmece natura acesteia, chiar și atunci când nu i-a devenit nici lui clară. Iar subiectivitatea traducătorului la rândul ei se modifică în funcție de textele cu care are de-a face sau chiar de evenimentele care survin în viața lui personală, inclusiv de lecturile sale.

Cele mai bune traduceri seamănă destul de mult cu traducătorii lor, rămânând în același timp ale autorilor lor de drept. Uneori traducătorul îşi însușește poate prea abuziv textul altuia, din admirație, desigur se spune că e cazul traducerilor din Baudelaire ale lui Arghezi.

Nu vorbim de abuzurile din stângăcie… Dar simbioza pare inevitabilă.

Villon tradus de Blaga și același text tradus de Vulpescu seamănă și nu seamănă.