Canașa la 5k vă ajută să pierdeți în greutate

Nici o parte din această carte, inclusiv ilustraţiile, nu poate fi reprodusă sau folosită sub nici o formă sau din orice motiv fără acordul autorului. Aceasta a dus, inevitabil, la anumite dificultăţi în momentul în care am dorit publicarea lui sub formă de carte. Dacă pe internet includerea numeroaselor fotografie din Turcia, care ilustrau şi explicau textul, nu implicau decît cel mult oarece dexteritate tehnică, în cazul unei cărţi tipărite ele ar fi dus la un cost de tipărire prohibitiv.

Cine îşi poaze păermite să editeze o carte-album de cîteva sute de pagini, cu sute de imagini color, tipărite în doar cîteva exemplare? Aşa se face că multă vreme, de fapt trei ani, nici nu mi-a mai trecut prin cap realizarea acestui proiect. Atunci, imaginile color, oricît de voluminoase, nu vor mai fi un impediment. Dar, cum n-am ajuns încă în acele vremuri, mi-a venit în minte un paleativ: o carte scrisă pe hîrtie, însoţită însă de un CD conţinînd parte din pozele făcute de mine 8 Nick Sava în călătoria mea prin Turcia.

Era păcat ca citorul să nu le poată vedea, măcar o parte din ele — aproape de imagini! Şi, mai ales, să nu aibă o înţelegere deplină a delor scrise de mine. De aceea, cartea pe care o citiţi, deşi tipărită pe hîrtie, va fi cel mai bine citită avînd alături un laptop sau alte medii electronice.

CD-ul care va însoţi cartea va conţine aceleaşi capitole, pentru o mai uşoară identificare a pozelor. Imaginile sunt puse în powerpoint, cu descrierile respective în limba română. Cum spun, imensa majoritate ale pozelor îmi aparţin. Cele cîteva excepţii sunt imagini luate de pe internet — ori mai interesante decît ale mele, ori din zone nevizitate de mine, dar care completau textul. De exemplu, două fotografii de la Oludeniz sunt folosite ca panouri turistice de către autorităţile turceşti.

Nu am luat imginile de pe internet, ci le-am fotografiat chiar eu de pe respectivele panouri. Ca bază de informare am folosit intens ghidurile turistice în limba engleză notate la Bibliografie.

Le mulţumesc autorilor pentru ajutor, sfaturile lor mi-au prins bine în drumurile mele. Nu trebuie să uit nici ajutorul dat de către Vică Albuşel din Vancouver, BC Canada canașa la 5k vă ajută să pierdeți în greutate m-a ajutat să îmi pun pe internet Jurnalul, iniţial pe siteul revistei Atheneum, apoi pe o pagină web proprie — pe care tot el mi-a pus-o la punct.

Fărtă el, acest proiect ar fi rămas sub forma unor mii de poze pe care le-aş fi privit doar eu, cînd şi cînd.

În sfîrşit, trebuie să aduc mulţumirea şi recunoştinţa soţiei mele, Maria, care mi-a fost alături pe parcursul proiectului şi care s-a îngrijit de corectura textului şi de încurajarea autorului. Justificare Cînd am spus prima dată că îmi voi petrece o parte din vacanţă în Turcia, toţi prietenii mi-au spus că sunt nebun. Nimeni nu merge acolo!

Dar cuvintele lor exprimau opinii întemeiate mai ales pe experienţa istorică avută de români cu turcii.

Cu ajutorul bulgarilor

Doar de acolo ne-au venit toate relele — înainte ca ele să vină de la ruşi. Nu numai pericolul cuceririi, nu numai jafurile, răpirea de fecioare pentru haremuri şi de băieţi pentru trupele de ieniceri, nu numai tezaurul ţării golit sub formă de haraci, nu numai schimbarea domnilor ca izmenele, nu numai fanarioţii, nu numai tutunul, caftanul, bacşişul, lenea asiatică Dar eu am descoperit o altă Turcie — una despre care nu se vorbeşte.

Mai tot ce ştiu majoritatea românilor se opreşte la Laleli şi Bazar, la bacşişuri, la tîrguieli. Aşa ne-am dus la ei, imediat după decembrie 89, aşa se duc încă mulţi români. Pentru afaceri, pentru tîrguieli, pentru prostituţie, pentru joburi necalificate şi prost plătite Aceşti români n-au timp să vadă adevărata Turcie — ei se duc să facă bani. N-au timp să vadă Introducere 10 Nick Sava frumuseţea, bogăţia culturală, civilizaţia Turciei — nu le pot cuantifica în bani, nu le pot căra la buticurile şi tarabele din ţară Eu am avut în plan să călătoresc prin Anatolia mai precis, prin Asia Mică pe urmele primilor creştini.

Se întîmpla să scriu o carte despre ei Fiul lui Dumnezeu şi simţeam nevoia de documentare. Să nu mă fac de rîs — scriind despre dealuri acolo unde sunt munţi, sau despre lunci acolo unde sunt dealuri Despre ziduri care nu existau, temple care erau închinate altor zeităţi, despre străzi orientate altfel Trebuia să văd acele locuri!

Şi, citind despre Pavel şi alţi misionari creştini, despre cetăţile vizitate de ei, am început să aflu tot mai multe despre Turcia.

Un blog despre tehnica militara

Să-i descopăr frumuseţile naturale, arhitectonice, de bogată tradiţie. Dacă iniţial aveam de gînd să plec în Turcia din România, o vacanţă în interiorul altei vacanţe, cu timpul am început să realizez că Turcia nu se poate vedea în cîteva zile.

Nu ajunge nici o lună — dar nu am avut la dispoziţie mai mult de o lună. Şi, la încheierea celor 30 de zile de călătorie prin Turcia, mi-am dat seama că va fi nevoie de o altă vacanţă petrecută acolo, sau de mai multe, fiecare a cîte 30 de zile! Itinerarul a fost făcut de aşa natură. Am urmărit să văd Turcia aşa cum este, poate mai puţin din punct de vedere economic, cît cultural şi istoric.

Sincer să fiu, privind la realitatea românească, adunasem atîta lehamite de această eternă tranziţie încît nu-mi doream să ajung prea curînd pe acele meleaguri natale. Probabil o să mai merg în Turcia, nu sunt un globe-trotter, nu vreau să înfig un steguleţ în cît mai multe ţări — vreau însă să cunosc cît mai bine locuri frumoase, oameni interesanţi.

Am fost în Grecia, acum în Turcia; o să mai merg, probabil, în insulele greceşti Cînd voi crede că le cunosc îndeajuns, poate o să adaug listei o altă destinaţie.

Vreau să scriu în acest Jurnal despre ce am vazut şi aflat în Turcia. Nu vreau să scriu un ghid turistic.

Îndreptarul povestitorului

Nu o să dau informaţii detaliate despre relief, zone, istorie, adrese utile, costuri, sfaturi practice Cine vrea să mergă în Turcia, cine e interesat de Turcia, le poate găsi în ghiduri, pe situri dedicate atît ei, cît şi fiecărui oraş în parte. Şi eu mi-am început călătoria în fotoliu, vizitînd acele situri, citind acele canașa la 5k vă ajută să pierdeți în greutate. Sper să trezesc interesul cîtorva romîni încît acest pămînt binecuvîntat să merite să fie descifrat.

Cîteva considerente generale, totuşi. Pe plan social-economic, Turcia este o ţară uimitoare.

Umblă, nesupravegheate, nerușinate, goale de conținutsfidătoare și obraznice niște întrebări. Cum au cam început să mă agaseze, iaca, răspund: Întrebarea nr. Răspuns: Nu prea, jandarmofilule.

Beneficiază şi astăzi de pe urma politicii oricît de SultanahmedCami,Istanbul 12 13Nick Sava Prin Turcia, cu Biblia în mînă coruptă, naţională totuşi de la sfîrşitul sec. Turcia are acum o reţea de căi ferate, autostrăzi, drumuri, poduri, irigaţii şi îmbunătăţiri funciare de nivel european, care permit dezvoltarea galopantă a economiei.

La asta se adaugă spiritul întreprinzător şi hărnicia populaţiei. Pentru un turist, imaginea culturilor care umplu de verdeaţă fiecare palmă de pămînt cultivabil — de la luncile apelor şi văile dintre munţi, pînă la coastele dealurilor şi munţilor - este o imagine de neuitat.

Iar industria turistică egalează în acest moment pe cea grecească sau italiană! Doar dacă se consideră că este stat asiatic islamic — şi atunci ar trebui să fie lăsată să îşi vadă liniştită de propria-i dezvoltare Al doilea lucru care se confirmă: turcii sunt foarte ospitalieri. Cu cît localitatea este mai mică, cu atît este mai evident. Nici chiar numărul tot mai mare de turişti n-a reuşit să strice acest lucru — deşi turcii ştiu să fie cu adevărat insistenţi în a-şi vinde produsele.

Nu odată pierderea în greutate piroluria întîmplat să fiu dus de un turc cale de jumătate de oră ca să mi se arate ceva. Sau să fiu luat în maşina lui, sau chiar numai pe scuter Da, desigur, asta pentru că canașa la 5k vă ajută să pierdeți în greutate turist străin — dar asta înseamnă ospitalitate, retragerea pierderii în greutate Cu o singură excepţie, toţi au refuzat bani pentru serviciile lor — s-au simţit chiar jigniţi cînd am sugerat asta prima dată, numai!

Asta nu înseamnă că nu acceptă bacşiş — ospătarii, mai ales. Da, turcii, majoritatea, sunt oameni religioşi. Respectă islamismul şi instituţiile religioase. În unele locuri se pot întîlni sentimente religioase tradiţionaliste — e bine să fie respectate.

În moschei se intră desculţ! Femeile şi bărbaţii în shorts e bine să ia, la intrare, o fustă — moscheile care au un cod de îmbracăminte va asigura o fustă lungă. În alte locuri, chiar tricourile fără mîneci cu umerii dezgoliţi sunt interzise — e bine să se pună un şal pe umeri. Iar femeilor deseori li se cere să-şi acopere capul dar asta o fac şi numeroase biserici ortodoxe.

Nu veţi vedea nici un musulman rugîndu-se pe covoraş în stradă, la chemarea muezinului. Cei mai mulţi merg la slujbă, dacă merg, sîmbăta, la una din moscheile din apropiere. Femeile au zona lor separată, nu au voie să intre în zonă bărbaţilor să se roage. Turistele au voie să intre oriunde. Se pot face poze în moschei unde, de altfel, intrarea este gratuitădar nu în timpul slujbei.

Best Adventure Helmets: Arai Tour X4 vs. Shoei Hornet X2 vs. Schuberth E1 vs...

În ultima vreme muezinii nu mai ies în balconul minaretului să strige cînte? Pe minarete sunt montate amplificatoare — unele cu adevărat asurzitoare. E bine să aveţi somn greu oboseala mersului pe jos ajută Cîntarea muezinului la ora 4 am este deosebit de deranjantă. Asta şi pentru că, de obicei, trezeşte cocoşii şi cîinii Într-adevăr, cum am zis, sunt zone separate în moschei pentru bărbaţi şi pentru femei — dar aşa este şi în sinagoga iudaică şi chiar în unele biserici ortodoxe.

Există un cod de conduită în moschei — mai ales în cele tradiţionaliste.

Prin Turcia cu Biblia în mână

Există chiar oraşe tradiţionaliste — mai ales Konya şi în estul Anatoliei — unde majoritatea femeilor păstrează un cod al îmbrăcăminţii pe stradă. Nu sunt permise braţe şi umeri descoperite sau pieptul dezgolit. Şi totuşi, în marile oraşe pot fi întîlnite tinere femei care nu respectă codul — fără a suferi din cauza aceasta. Unele poartă fuste mini, sau shorts, vara.

Pe de altă parte, multe femei îl respectă ca pe o formă de afirmare a respectului faţă de tradiţie, de respingere a spiritului străin occidental. Fac din cod o adevărată modă. Tinerele turcoaice, cu baticuri fine, frumos colorate pe cap strînse în jurul feţei şi gîtuluicu pelerine cu găitane şi înflorituri, strînse pe trup, cu pantaloni strînşi pe picior şi, deseori. În schimb, e destul de greu să faci o turcoaică să intre înaintea ta pe o uşă: e obişnuită să acorde prioritate bărbaţilor.

Vezi puţine femei în cafenele sau restaurante, neînsoţite de bărbaţi şi, încă mai puţine, conducînd maşini sau scutere o adevărată raritate! În Turcia şi, probabil, în ţările arabe aceasta este o îndeletnicire eminamente bărbătească.

Cum să faci bani pe cai putere?

Şi, în timp ce femeile muncesc din greu pe undeva, bărbaţii stau pe scăunele în faţa dughenelor lor bînd ceai, fumînd şi jucînd table. Dar tot mai multe pot fi întîlnite în industria turismului, fie la recepţii de hoteluri, fie ghizi turistici, translatori, în agenţii de turism Cu cît mai mare oraşul, cu atît mai multe. De asemenea, nu am întîlnit Kurzi — un alt motiv pentru neacceptarea în UE.

Totuşi, am înţeles că vorbesc o limbă diferită — ceea ce, iarăşi, în Anatolia, unde sunt atîtea naţii, nu este un lucru deosebit. Şi-au uitat limba înrudită cu persana, vorbind azi ori un idiom turcesc, fie unul arab.

Cum de a sparge și de a lua o baie veche din fontă?

Guvernul în ultima vreme investeşte masiv în Kurdistan zona sud-estică a Anatoliei pentru a diminua diferenţele economice. Cele mai mari baraje s-au construit acolo, pe Tigru şi pe Eufrat, asigurînd irigaţii masive şi energie ieftină. Se promovează turismul în zonă — totul pentru a-i face pe kurzi să nu caute independenţa. Iar cei ce o caută, sunt aruncaţi rapid în închisori Turcii preferă ceai — şi fac cafea numai străinilor. De cînd au pierdut Arabia după Primul Război Mondialimportă cafeaua.

Nu se cunoaşte cafeaua la nisip. Voi scrie separat despre mîncăruri şi băuturi. Da, Turcia este o ţară uimitoare — pe jumătate încă în Orient!

Turcia, călare Turcii sunt un popor migrator, venind din stepele din jurul Lacului Aral. Au încă rude pe acolo: uigurii, kazacii, kîrgîzii, azerii Sunt înrudiţi cu mongolii, dar nu foarte îndeaproape.

Program săptămânal al mesei principale – CINA

Chinezii sunt mai apropiaţi acestora, sau popoarele Siberiei — şi prin acestea, nativii Americii. Mai nou, în Turcia se afirmă o origine comună între otomani şi băştinaşii americani.

Dar prea puţin otomani au trăsături mongoloide Turcii au sosit în Anatolia prin secolul al X-lea. Erau diferite triburi înrudite,deşipurtaunumediferit. Auformatsultanateşiraiale beTLicuriunele nu foarte însemnate.

Graffiti Vol. 3

De exemplu, cine-şi mai aminteşte azi de beii de Karaman? Adunînd oarece putere între sultanatul selgiucid şi cel otoman, au stăpînit o parte relativ minoră a Anatoliei, mai puţin de o sută de ani Au fost principalii concurenţi ai bizantinilor şi apoi ai cruciaţilor în Levant, reuşind să-i disloce.

Au pierdut mai tîrziu Persia şi Mesopotamia, trebuind să se mulţumească doar cu Anatolia. Centrul l-au avut la Konya şi au avut multe lupte cu bizantinii, pe care i-au scos din Asia. Dar au venit mongolii şi au distrus imperiul lor, făcînd loc unui trib turc minor care în acea vreme trăia la poalele Caucazului, la sud de Gruzia, pe malul Pontului.

Invitaţi de împăraţii bizantini care, pierzînd Bizanţul cruciaţilor, îşi făcuseră capitala la Trabizont, au înfrînt beii de Karaman, luîndu-le pămînturile. În scurt timp au cucerit toată partea Asiatică a Imperiului Bizantin, făcîndu-şi capitala la Bursa şi, în secolul 14, au trecut în Rumelia Tracia.

Lupta cu turcii selgiucizi a continuat o sută de ani, iar sub Soliman şi Selim au cucerit Mesopotamia, Arabia, Egiptul şi malul nordic al Africii pînă-n Maroc. Deci, putem zice că Turcia stă călare pe două continente. Este o 17Prin Turcia, cu Biblia în mînă imagine deseori folosită de cei ce scriu despre Turcia.